Acum câţiva ani eram la Copenhaga şi un bun prieten mi-a arătat un articol ce prezenta punctul de vedere al unei femei în ceea ce priveşte bărbaţii din ziua de azi. L-am considerat interesant, drept pentru care vi-l împărtăşesc şi vouă:

“Un ochi heterosexual pentru bărbatul homosexual…

Oare exterminăm bărbaţii heterosexuali? Sunt evreică şi sunt singură. Cel mai bun prieten al meu şi coleg de apartament este gay. Suntem Will şi Grace (personajele din serialul de comedie cu acelaşi nume) în viaţa reală. Amândurora ne plac bărbaţii, Ben&Jerry, Bikram Yoga, accesoriile şi Pedro Almodovar. Este prietenul meu şi îl iubesc dar nu vreau să mă culc cu el. Evident aş prefera să mă culc cu un bărbat hetero, însă ceea ce mă îngrijorează este că mulţi dintre bărbaţii cu care am avut întâlniri recent seamănă mai mult cu colegul meu de apartament decât cu Vin Diesel. Par a fi mult mai interesaţi să se uite în oglindă decât la mine, nerăbdători mai degrabă să se dea cu cremă hidratantă decât să construiască rafturi, mai fericiţi citind Casa şi Grădina decât să construiască în grădină un umbrar.

Nu-ţi este dor de bărbaţii care fac sporturi periculoase şi care ştiu mai multe despre carburatoare decât despre carbohidraţi? Visez la tipii puternici şi tăcuţi care miros a transpiraţie curată şi nu a tuberoze, la un bărbat care vrea să trăiască relaţia noastră şi nu să vorbească despre ea. Unde au dispărut aceşti bărbaţi adevăraţi?

Cuvântul metrosexual şi-a arătat capul lui urât prima dată în 1994. Acum este în dicţionar şi şi-a asigurat locul în limbajul modern. Mai degrabă decât ar însemna un flirt obişnuit în metrou, un metrosexual este un bărbat care petrece mult timp preocupându-se de imaginea sa şi trăieşte în oraş pentru a fi mai aproape de sala de fitness, buticuri şi stilistul lui. Cu alte cuvinte toate caracteristicile lui sunt tipic gay – în afară de preferinţele lui sexuale.

Metrosexualismul s-ar putea să fi apărut ca o reacţie a culturii anilor 90 definită de hiturile TV precum Men Behaving Badly (Bărbaţi care se poartă urât) în care bărbaţii îşi pierd timpul prin parcuri, beau bere se uită la filme porno şi şi-o trag. La rândul lor femeile au ripostat creând propria lor cultură. Revistele pentru bărbaţi au început să-şi schimbe subtil orientarea. În locul fascinaţiei asupra femeii (din ce în ce mai masculină), au început să ia contact din ce în ce mai mult cu propria lor latură feminină şi să conţină din ce în ce mai multe fotografii cu sâni de bărbaţi decât cu sâni de femei. Coperţile erau cu Maradona mai degrabă decât cu Madonna. Şi aşa metrosexualul a luat naştere. Iniţial a părut o idee bună, dar apoi am început să-mi doresc un bărbat pe care să-l iubesc mai degrabă pe el decât femeia lui interioară.

A fost de curând o emisiune interactivă la televizor în care telespectatorii erau rugaţi să răspundă la nişte întrebări pentru  a afla dacă sunt mai mult, mai puţin sau chiar gay. Nu vreau să am o întâlnire cu un bărbat care este mai mult sau mai puţin gay. Vreau un bărbat care să mă treacă pragul ţinându-mă în braţe fără să se îngrijoreze că pantofii lui vor murdări covorul. Vreau să ridice greutăţi nu să facă pilattes ( să fim sinceri va trebui să fie în stare să mă ridice pe mine în braţe!). Mi-ar plăcea să ştie să facă un cocktail bun însă nu îmi pasă dacă nu ştie cum se combină alimentele. Nu am nevoie de un bărbat care să meargă împreună cu mine la shopping după genţi sau să îmi dea sfaturi în legătură cu culoarea părului meu, chiar dacă mi-ar plăcea să remarce atunci când arăt bine. Nu mă deranjează dacă îşi roade unghiile sau nu îşi face manichiura, dacă nu îi place să meargă la cumpărături şi îi place în schimb să se uite la fotbal. Şi nu mă deranjează să recunosc, mai degrabă aş vrea ca bărbatul meu să vopsească pereţii şi eu să aleg culorile. Bineînţeles, vreau să fie el însuşi şi să îmi spună cum se simte însă mai degrabă aş vrea să facem sex decât să vorbim despre asta. Până la urmă toţi bărbaţii heterosexuali au fugit din oraş şi au fost înlocuiţi de alter ego-urile lor gay.

Un alt program Un ochi homosexual pentru bărbatul heterosexual, prezintă 5 bărbaţi gay care ajută un bărbat hetero să-şi transforme viaţa dându-i sfaturi despre cum să arate, să se îmbrace, să se comporte, să vorbească, să se spele şi să se bărbierească. Ce este frumos la această emisiune este că până la urmă este vorba despre a face femeile din viaţa acelui bărbat să se simtă foarte speciale. A fost impresionant tipul care a învăţat să-i spună „Te iubesc” în limba farsi prietenei sale persane. Si a mai fost un bărbat care a gătit pentru soţia lui după 20 de ani în care nu a desfăcut nici măcar o conservă de peşte. Este un semn ciudat al timpurilor noastre că este nevoie de un bărbat gay să-i spună unui bărbat hetero cum să curteze o femeie însă poate tocmai aceasta este poanta; bărbatul gay pe care îl cunosc este mult mai mult decât gesturi efeminate şi ton afectat. Sunt curajoşi, neînfricaţi şi au luptat pentru a fi mândri de ceea ce ei sunt. Acestea sunt calităţile pe care le admir şi pe care îmi doresc să le văd în bărbatul meu. Şi cui îi pasă dacă poartă pantofi nepotriviţi. Pot să îi cumpăr eu o altă pereche. Dacă nu are curajul să îmi cumpere flori, să mă întrebe cum mă simt sau să mă iubească aşa cum sunt, nu mă interesează cât de des se epilează în zona bikinilor pentru că eu nu o să fiu prin aproprierea lor.

Nu pot să nu remarc că o mulţime de bărbaţi hetero nu-şi dau seama de ceea ce se petrece cu adevărat datorită faptului că sunt prea obsedaţi de exterior. De curând am fost invitată la o cină de un tip pe care abia îl cunoscusem. Ceea ce am crezut că va fi o cină romantică la lumina lumânărilor s-a dovedit a fi o pălăvrăgeală despre noua lui veselă urmată de o descriere detaliată a conţinutului de grăsimi a fiecărui fel de mâncare. Nu suport când văd un bărbat ciugulind o frunză de salată; asta îmi spune mie că se controlează şi nu are apetit pentru viaţă. Îmi place un bărbat care devoreză o masă copioasă, mă face să mă gândesc cum m-ar devora pe mine cu aceeaşi poftă.

Am fost odată la o întâlnire cu un bărbat căruia îi plăcea să îmi ţină geanta, nu pentru că vroia să mă scape pe mine de greutate ci pentru că îi plăcea culoarea ei. Altul era atât de obsedat de ordine încât în nopţile de aşa zisă pasiune, după ce mă dezbrăca, împăturea hainele şi le aşeza frumos înainte să trecem la treabă.

Bărbaţii au nevoie să recunoască faptul că o transformare interioară s-ar putea să dureze ceva mai mult decât un rimel. Altfel văd o pantă foarte alunecoasă înspre vanitate. Femeile sunt cele care vor suferi drept rezultat al confuziilor bărbaţilor lor. Şi totuşi până într-un punct femeile sunt cele care au perpetuat această stare de fapt. Ştim că femeile vor totul însă poate acesta este un exemplu de femei care vor să mănânce prăjituri şi să nu se îngraşe.

Acum ne aşteptăm ca bărbaţii să accepte salariul egal, să arate curat şi –  până la urmă – să se comporte ca un gay. Se aşteaptă de la ei să fie armăsari în pat în timp ce trebuie să accepte că femeia are propriul ei vibrator şi propriul ei Porsche. Aceste contradicţii aparente trebuie să fi afectat pe săracul deja confuz băiat hetero.

Din multe puncte de vedere femeile îi storc pe bărbaţi. Sunt atât de preocupate să le spună bărbaţilor cum să fie încât uită să îi adore pentru ce sunt – sau pentru ce erau – înaintea acestor „transformări”. Cu siguranţă ceea ce ar trebui să facem este să învăţam să ne iubim şi să ne respectăm între noi atât pentru diferenţe cât şi pentru asemănări.

Multe din lucrurile după care prietenele mele şi cu mine ne uităm, la un bărbat sunt exact acele lucruri care fac bărbaţii şi femeile să fie atât de diferiţi. O doză de SPM (sindrom premenstrual) este cu siguranţă de ajuns într-o relaţie. Sunt mult mai fericită dacă iubitul ştie să îmi facă amor oral decât să ştie să îmi usuce părul. Nu este de mirare că este atât de greu în zilele noastre să te întâlneşti cu o erecţie – ce ar putea fi excitant când ţi se spune că tot ce ţine de tine este greşit, greşit, greşit.

Aşa că veniţi înapoi Clint EastWood, Clarke Gable şi George Clooney. Totul v-a fost iertat! Şi puteţi să trimiteţi metrosexualii înapoi la Harvey Nichols.”